8 AM in tren spre mare. Aglomerat. Nu am gasit bilete cu loc totusi suntem la clasa I. Scaunele se trag iar aerul conditionat e dat mult peste maxim. El doarme, pare jumatate in coma. Imi prind bine aceste momente de singuratate, eu si lanurile uscate de pe langa sine. Namila asta de fier se misca incet de tot, am fiecare detaliu al panoramei la discretie de as vrea sa-l analizez.
Campurile presarate cu Floarea-Soarelui, la fel ca noi doua, au incetat sa se invart dupa sursa de caldura. Zac inalte si ofilite sprijinindu-se doar in propriul orgoliu. Astrul pe care il urmareau bete si oarbe acum cateva saptamani azi doar le seaca de seva. Le abandoneaza reci si nepasatoare taranei.
Iti amintesti manunchiul ce ti l-am daruit de ziua ta?
Vezi tu love, noi am murit odata cu Floarea-Soarelui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu